Tuesday 20 September 2011

Dor de Cluj, dor de prieteni! Vă mulțumesc!


                Nu îți sunt prieteni, nu îți sunt colegi, nu i-ai mai văzut de luni de zile, însă ști un lucru: se bucură pentru tine!
              Nu ai cum să nu le simți lipsa, pentru că sunt oamenii alături de care ai pașit în lumea noua a Clujului. A-ți descoperit-o împreună la o cafea în mansarda facultății, la balul bobocilor când nu găseam loc de parcare , la seminariile de Micro sau la Management când radeam unul de cealalat fără să știm altceva despre noi decât numele, în intersecțiile întorocheate când nu te încadrai pe banda corectă care ducea către facultate,  în cele 4 stații pe care trebuia să le numeri  ca să cobori la  „Fabrica de bere” pentru a ajunge la OSUBB, în dorul de părinți, în vizionarea „Spărgătorului de Nuci” înainte de vacanța de iarna, atunci cand râdeai fără suflu de „tanti șobolan”, în descoperirea noii colege de camera, prietenul ei, poneiul ei, mama ei, tatăl, fratele, bunica, etc, și revolta interioară pe care bine înteles nu aveai puterea să ți-o exteriorizezi  pentru că vorba aia... ești încă boboc, bobocii nu zic nimic, boobocii învață de la cei mai mari. Am decoperit Clujul din camera de camin Transgex 202, mai precis patul din stânga parter/etaj, strada Buftea 7, și felinarul de pe stradă care lumina exact pe patul meu. Transgex: officiu, mașina de spalat: ai pus detergent în loc de lenor cu levănțică și invers, aragaz: nu ști să faci cartofi prăjiti și nici o alta mâncare comestibilă care să nu provoace crize colecistului tău și așa bolnav, Transgex sala de lectura: Şşşşşşşşşş! „Vă rugăm păstrați liniștea!”, Mda, siiiigur;). Transgex, etajul 1 camera 130 și ceva (nu mai țin minte oricum: Cristina forgivmi): rețete a la „Hi mancatzi” : pită cu slănină și ceapa seara la 12:00, ceai turbo super mentolat și al naibii de delicios, 7budinci și-un litru de lapte, „Coco ai 3 oua împrumut de păpăradă?!”, jocul: „dea pusu’ cortului” și „Hai să ne strâmbăm la Căcălina!”. Era camera „de acasă” pentru ca era cineva „de acasă” lângă tine care găsea o soluție la fiecare problemă pe care i-o împărtașeai!

              ... Și vecina de la 4, colega de grupa, de banca, de orice era nevoie. Chiar și atunci când ai rugat-o să îți întindă hainele din mașina de spălat de la etajul unu, te-a ajutat necondiționat și te-ai trezit cu indispensabili bărbatești și blugi marimea 40 pe uscator, sau mai precis hainele din mașina de la 2. Dimineața, înaite să ajungem la facultate ciorile se transformau în pescărusi , și ne aduceam aminte cum, în copilarie, visam ca job-ul nostru să fie cel de „gunoier”
                Ai descoperit Clujul  de pe autostradă, pe Feleacul  studentelor neprihănite. Am descoperit Clujul din Iulius în Polus, din Auchan în Carefour, din Florești în Mărăști, de la gar pe  E60 și avoianele ce decolau deasupra capului tău, din aeroport, de la sediul central Ubb la FSEGA, de la BCU in Obsession, din Janis  într-un taxi trimis de Doamne Doamne pentru a fugi de „admiratori”, de pe Eroilor în Piața Unirii, „de sub coada calului” la Grădina Botanică, din Hașdeu în Observator, de la Studcard la Omnipass...
                În Cluj am decoperit că visele nu mor, vechile pasiuni nu se schimbă, rămân aceleasi sau se intensifică, îți schimbi atitudinea dar nu firea, curajul înfrânge neputința și frica, iubirile vechi mor și iubirile noi se nasc, prieteniile adevarate sunt singurele care reușesc a fi salvate dar nu și cele bazate pe „cuvânt”, iar  cele care se nasc acum sunt cele pentru o viata de om.  În Cluj îți schimbi pofta de mâncare și o înlocuiești cu pofta de viata și lupta pentru a prinde un loc în 25B.  E singurul loc în care ai voie să intri pe Interzis cu condiția să  faci o întoarcere din trei mișcari, rapida, si să fugi cu isprava în minte.
                                                  Seria I, grupa 2 ...pam pam... mi-e dor de voi!

4 comments:

  1. Coco, se vede ca iti lipseste Cluj-ul incat ai si uitat ca 24 are B nu 25 :P... 25 are N :>

    ReplyDelete
  2. Ai dreptate! Chiar imi lipseste!:)))) Nu mi-am dat seama ... Oarecum, pentru mine 24 sau 25 era tot una cu ambele mergeam in Hasdeu, mai departe, la Polus foarte rar:)))
    Merci ca mi-ai reamintit!

    ReplyDelete
  3. Prietenii sunt tot prieteni indiferent cum sunt ei ;))

    ReplyDelete