Cuvinte vechi. Cuvinte noi. Prieteni vechi. Prieteni noi. Oameni vechi, oameni noi. Persoane vechi, persoane noi. Haine vechi, haine noi. Carți vechi, carți noi. Mașini vechi, mașini noi. Colegi vechi, colegi noi.
... Sau mai știu eu ce sunt vechi și ce sunt noi?
E scris în gena noastra, e în natura noastră ca oameni să aruncăm tot ce e vechi și să ne însușim noul! Ne dăm seama care sunt adevăratele valori atunci când vrei să pui mâna pe ele. Însă atunci trebuie să platesti! Platești cu regrete, ciuda, mânie si cu bani!
Aruncăm, vindem sau uităm tot ceea ce e vechi!
Azi mi-am amintit de casa străbunicii mele de la țară. Miros de mentă, plaf, bălegar, crini, iarbă proaspăt cosită, de leandru... și de clătite care sfârâiau pe sobă mereu atunci când mergeam acolo. Draga mea Mama Mare stia ca-mi plac clătitele! Era o bătrânica minionă care își tinea mereu vârsta ascunsă de mine. Niciodată nu a vrut sa-mi răspundă la întrebarea ”Mama Mare... câți ani ai?”
Îmi aduc aminte de intrarea în sat... și tot ceea ce stiam la acea vârsta de 10 ani era că trebuie să trecem de azilul de bătrâni, iar apoi suntem acasa la Mama Mare. Poarta era veche, de lemn vopsită cu un albastru deschis, asemănător celului în zilele toride de vară. Mereu scârțâia, sau trebuia împinsă cu mare forță pentru a putea intra în curte. Însă locul meu preferat era mereu banca de pe prispa casei. Era primul loc în care mergeam după ce o îmbrățișam pe stră-bunica. De acolo puteai vedea tot satul... pe Tișa Ană care venea sa-i aducă străbunicii o găleată de apă, lăptarul de la care cumpăram o telemea delicioasa și oamenii care intrau în !”ABC-ul” de vis a vis și care nu treceau fără a spune un ”Bună zâua!”. Cred că bunul simț s-a născut la țară!
... O femeie minionă, cu riduri adânci, cu un defect de mers din cauza unei răceli din copilărie și respectată de tot satul! A fost învățătoare. A fost Doamna Mircea! Cea mai aprigă învățătoare pe care o avusese satul vreodată! A învățat să scrie și să citească sătenii care acum erau de vârsta parinților mei.
Îi țin minte părul sur... ascuns sub o năframă țesută de ea în tinerețe cu războiul. Avea o impletitură imensă, ascunsă sub batic. M-aș fi jucat în părul ei dacă mi-ar fi dat voie. Însă nu cred ca aș fi îndrăznit să-i spun ceva.
Pe pereți erau poze de promoție de când terminase colegiul la Blaj! A fost o femeie foarte frumoasă... ochi mici, migdalați și ușor alungiți, buze subțiri, pomeți pronunțați, iar chipul ei era încadrat de o tunsoare stil bob, cu un păr ușor ondulat. Sub tablorui erau așezate două lădoaie în care puteai găsi plapume groase de lână cu mătase și perini moi de puf de gâscă! În mijloc era masa la care ne așezam mereu să mâncăm după ce terminam treburile casei. Mie îmi plăcea să matur!
... și biblioteca! Doamne ce bibliotecă. Căți vechi, chiar foarte vechi. Însă niciodată nu mi-a dat voie să umblu la ele de teamă să nu le rup. Erau asezate pe rafturi de lemn vopsite maro, iar desupra lor erau asezate poze cu bunicul și stră-stră bunicii mei!
Îmi e dor de zilele acelea de sâmbătă dimineața în care mă trezeam devreme pentru a merge în vizită la Mama Mare în Cenade! ...Să o mai îmbrațișez măcar o dată și să-i spun că cu toate că eram mică și poate nu mi-o mai amintesc bine o să-i simt lipsa mereu. Vocea caldă și înțeleaptă...naivitatea care ne caracteriza pe amândoua: a mea ca și copil și a dumneaei ca om bătrân neajutorat de vârstă, trup, evoluția vremurilor... sau mai știu eu!
O gumă Turbo cu 100 de lei, o bomboană cu 50 de lei, cipsuri Kraks cu 10 mii, suc Eli de ananas cu 5000 mi, o pâine cu 2000 lei, Huba buba, corn cu ciocolata, covrigi cu susan de la brutărie, batoane cu mac, lichiu cu varză proaspăt scos din cuptorul de pâine, joaca de-a v-ați-ascunselea, picul pe pedepse, flori fete și băieți, elastic, felia de pâine pregătită de mama cu care ieșeam pe strada pentru a nu întreupe jocul, Barbie, mașinuțe, păpuși imense românești de când mama era de vârsta mea, ceasul cu pendul și cuc, mentosane, Capra cu trei iezi, Abecedarul, alfabetarul, ciocolata de casă, țigările Snagov ale mamei, șotron, remi, X și zero, săpun Duru,bomboane Bonibon, Abracadabra(pe care o urmăream cu foarte mare plăcere Duminica dimineața împreună cu tata), Teleenciclopedia, Andree, 3SE, veșnicul șampon de urzică, Tetris, Mario, jocul pe televizor(eu așa îi spuneam), moara, nu te supara frate!, săpunul de casă, trabanul...
Unde au dispărut toate? ....
