Nu îți sunt prieteni, nu îți sunt colegi, nu i-ai mai văzut
de luni de zile, însă ști un lucru: se bucură pentru tine!
Nu ai cum să nu le simți lipsa, pentru că sunt oamenii
alături de care ai pașit în lumea noua a Clujului. A-ți descoperit-o împreună
la o cafea în mansarda facultății, la balul bobocilor când nu găseam loc de
parcare , la seminariile de Micro sau la Management când radeam unul de
cealalat fără să știm altceva despre noi decât numele, în intersecțiile
întorocheate când nu te încadrai pe banda corectă care ducea către facultate, în cele 4 stații pe care trebuia să le
numeri ca să cobori la „Fabrica de bere” pentru a ajunge la OSUBB, în
dorul de părinți, în vizionarea „Spărgătorului de Nuci” înainte de vacanța de
iarna, atunci cand râdeai fără suflu de „tanti șobolan”, în descoperirea noii
colege de camera, prietenul ei, poneiul ei, mama ei, tatăl, fratele, bunica,
etc, și revolta interioară pe care bine înteles nu aveai puterea să ți-o
exteriorizezi pentru că vorba aia...
ești încă boboc, bobocii nu zic nimic, boobocii învață de la cei mai mari. Am
decoperit Clujul din camera de camin Transgex 202, mai precis patul din stânga
parter/etaj, strada Buftea 7, și felinarul de pe stradă care lumina exact pe patul
meu. Transgex: officiu, mașina de spalat: ai pus detergent în loc de lenor cu
levănțică și invers, aragaz: nu ști să faci cartofi prăjiti și nici o alta
mâncare comestibilă care să nu provoace crize colecistului tău și așa bolnav,
Transgex sala de lectura: Şşşşşşşşşş! „Vă rugăm păstrați liniștea!”, Mda,
siiiigur;). Transgex, etajul 1 camera 130 și ceva (nu mai țin minte oricum:
Cristina forgivmi): rețete a la „Hi mancatzi” : pită cu slănină și ceapa seara
la 12:00, ceai turbo super mentolat și al naibii de delicios, 7budinci și-un litru
de lapte, „Coco ai 3 oua împrumut de păpăradă?!”, jocul: „dea pusu’ cortului” și
„Hai să ne strâmbăm la Căcălina!”. Era camera „de acasă” pentru ca era cineva
„de acasă” lângă tine care găsea o soluție la fiecare problemă pe care i-o
împărtașeai!
... Și vecina de la 4, colega de grupa, de banca, de orice
era nevoie. Chiar și atunci când ai rugat-o să îți întindă hainele din mașina
de spălat de la etajul unu, te-a ajutat necondiționat și te-ai trezit cu
indispensabili bărbatești și blugi marimea 40 pe uscator, sau mai precis
hainele din mașina de la 2. Dimineața, înaite să ajungem la facultate ciorile
se transformau în pescărusi , și ne aduceam aminte cum, în copilarie, visam ca
job-ul nostru să fie cel de „gunoier”
Ai descoperit Clujul
de pe autostradă, pe Feleacul studentelor
neprihănite. Am descoperit Clujul din Iulius în Polus, din Auchan în Carefour,
din Florești în Mărăști, de la gar pe
E60 și avoianele ce decolau deasupra capului tău, din aeroport, de la
sediul central Ubb la FSEGA, de la BCU in Obsession, din Janis într-un taxi trimis de Doamne Doamne pentru a
fugi de „admiratori”, de pe Eroilor în Piața Unirii, „de sub coada calului” la
Grădina Botanică, din Hașdeu în Observator, de la Studcard la Omnipass...
În Cluj am decoperit că visele nu mor, vechile pasiuni nu se
schimbă, rămân aceleasi sau se intensifică, îți schimbi atitudinea dar nu
firea, curajul înfrânge neputința și frica, iubirile vechi mor și iubirile noi
se nasc, prieteniile adevarate sunt singurele care reușesc a fi salvate dar nu
și cele bazate pe „cuvânt”, iar cele care
se nasc acum sunt cele pentru o viata de om.
În Cluj îți schimbi pofta de mâncare și o înlocuiești cu pofta de viata
și lupta pentru a prinde un loc în 25B.
E singurul loc în care ai voie să intri pe Interzis cu condiția să faci o întoarcere din trei mișcari, rapida,
si să fugi cu isprava în minte.
Seria I, grupa 2 ...pam pam... mi-e dor de voi!