La răscruce de gânduri!

              Există momente în care te simți gol, pustiit de timp, de spațiu, de iubire... de orice poate să îți ia totul. Ești la limita creativității, însă gândurile circula frenetic în singurul organ care nu are receptori ai durerii: creierul . Paradoxal nu?! Nu există durere fizică, însă există durere psihică.  Ești măcinat de gânduri și simți cu îmbătrânești cu 10 ani, chiar dacă tu ai de fapt doar 20. Simți cum te apasă povara maturității și a conștiinței. Da, de cele mai multe ori nu te gandești la asta... dar acum, azi e clipa ta de luciditate. Esti amorțit, abătut, apatic... și ai da orice pentru o patură, o perna și un pat! Și pe langă toate astea... în timp ce adormi, îți trece fulgerător un gând la fostul tău iubit de care tocmai te-ai despărțit, și simți cum te cuprinde o stare melancolico-depresiva, în timp ce asculți melodia voastră!

           Ai vag iluzia că mâine o să împlinești 23 de ani, și ar trebui să te gândești la măritiș. Fato, hormonii nu așteaptă până când tu ai să-l găsești pe Făr Frumos cu ochi albaștri, păr blond, muschi tăiați cu liniarul...aaa și să nu uităm de un IQ  măcar cât al tău!... Ai să te trezești mâine poimâine sterilă, cu o dorință acerbă de a avea copii... Și, după cum spunea dragul meu profesor de geografie din liceu: vei avea parte de varianta lucrurilor în limba chineză: ciuciu! Dar, Slavă Cerului... mai ai înca timp pentru a-ți angaja un detectiv particular sau a-ți face un cont pe unul(sau mai multe) dintre site-urile acelea „fantomă”  și să-ți găsesti un date online... sau să nu uităm de varianta „Ceausescu”:  dai un anunț în ziarul local „Tânără frumoasă, blondă, ochi verzi, 55kg, caut ...(și specifici ce cauți exact: moș, dobitoc, cocalar,cu bani etc. ... oricum cam astea sunt variantele, de vreme ce un bărbat cu scaun la cap n-ar  face asa ceva)....Și dacă tot ești tânără și frumoasă... poate ai șanse să devi „Fata de la pagina 5”... și o să ai un succes nemaipoment la Irinei sau Borcea guy’s sau mai știu eu!

             E totuși bine, încă ai 20 de ani, încă ai timp să-ți termini scoala (cu chiu cu vai)... „acompaniată” de partty-uri in Bamboo, nopți nedormite ( în sala de lectură: teoretic, practic: pe ringul de dans), iubiri fulgerătoare de o zi, beții din care îți revii dupa două zile, laboratoare platite, „bobițe” din care poți face un adevărat sirag de perle, iar la sfârșit vei fi o tânără absolventă de X facultate, iar parintii tai vor fi foarte mândrii, până când primul tau job va fi cel de casier la Penny!

               Autoironia e la cote maxime, chiar dacă 90% din cazurile pe care le-ai prezentat nu fac parte din viața ta. Până acum ai fost martora atâtor povești de viața, însă ești un individ frustrat pentru că „viitorul sună bine” nu e o lozinca pe care o poți afirma cu siguranță, de fapt nimeni nu poate spune asta! Daca vine mâine „Catrica” (de la uraganul Katrina) și ne ia coliba de chirpici... ce ne facem? Oricum ... știu răspunsul dar e prea trist! Suntem o țară de pesimiști, semi-/analfabeti care suntem furați si mințiți de „stat” , și asteptăm ajutoare tot de acolo.  Ești duplicitar de cele mai multe ori. „ După ce îmi iau licența... plec cât văd cu ochii!!!”... „dar de ce să plec eu?... Să ne ia americanii aurul de la Rosia Montana?”...”Să-l ia... oricum nimic din toate astea nu or să mă ajute să <<trăiesc bine>>”! Până acum ai fost într-un carusel imens, iar acum, când ai coborât, tu, și toți cei care ați fost în el sunteți amețiți, îmbătați de vorbe, sau ați dat cu fundul de pământ atunci când el n-a mai suportat greutatea voastră! 

              Poate de aceea am devenit atât de superficiali! Toturor ne pasă, dar de fapt totul e o mască pe care o purtam bucuroși și forțați de împrejurări. Individualismul ne-a măcinat! Vreau ceea ce e mai bine pentru mine.... dacă tu poți să fi la fel ca și mine... mult succes... însă nu mai sus decât mine... așadar „să moara și capra vecinului”.

               Am placat de la o idee profundă, a timpului, a spațiului... și am ajuns sa luăm parte la  sacra banalitate cu care ne contopim tot mai tare . Unul cate unul, pe rand sau pe sarite...”fiecare dupa facultati” cum zicea Preda.