Incoerenţe...

Imi imaginez ca esti langa mine! De fapt nu esti, insa de data aceasta simt nevoia sa ma mint singura asa cum am facut-o de fiecare  data cand simteam nevoia sa-ti vorbesc!

... e un discurs esuat inca de la inceput!

Stii...zilele astea mi-am pus o intrebare ce si acum suna repetitiv in minte „ce ar fi daca...?” ... Si dupa acest „daca” sunt multe momente care stau undeva suspendate in timp. N-au mai continuat. Nu am vrut sa le dam sansa asta. Ne-a fost frica. Mi-a fost frica.  Imi pun intrebearea asta pentru ca fara sa vreau am revenit intr-un trecut „ciudat”. Poate ti s-a intamplat si tine sa te afli intr-un loc pe care l-ai mai vizitat odata si parca te intorci cu un an, o luna, saptamani inapoi... atunci cand poate erai fericit.

Iti amintesti perfect zambetul ce-l purtai. Emotia, incertitudinea, teama, noul... si mai stiu eu ce?!

 Si indiferent de sentimentul peste care poate ai trecut sau nu reuseti  din nou sa zambesti.

E ciudat pentru ca in astfel de momente iti amintesti de chipuri ce le-ai vazut o singura  data in viata ta si totusi... Evrik... pentru ca tu esti genul de persoana ce nu tine minte numele oamenilor  cu care faci cunostinta si pe care daca nu le vezi o saptamana tinzi sa le uiti. Nu ... nu esti prost , doar ca la capitolul „oameni” stai mai prost!

Capitolul oameni spui...!?

Reusesti sa te controlezi cand esti nervos si iti vine sa strigi si sa spui lucruri care nu credeai ca au sansa sa iasa din gura ta?

Sti sa-ti ceri iertare daca ai gresit?

Cum iubesti? Respecti persoana pe care o iubesti? Sti sa-i arati asta?

Cum stai la capitolul incredere in tine si cei din jur?

Cum ceri sau oferi ajutor nepretuit in orice moment pentru cei dragi?

Ti-ai mai cautat fostii prieteni/colegi? Un „Hey! Ce faci?” e atat de valoros si emotionant!

Sti sa descifrezi cuvinte cheie prin care cei din jurul tau tipa dupa  un cuvant  cu puteri miraculoase?

Nu te-ai mai gandit nici tu... stiu asta! Esti ca si mine ... un visator subiectiv care chiar crede ca intr-o buna zi va pune piciorul pe luna si n-ai avut timp pentru asta! Timp, schimbari, incertitudini sti tu... cuvinte mari pe care acum le inveti si  cu care crezi ca iti construiesti un viitor.

Viitor!... Mda....  inca de pe acum imi place sa ma visez  undeva la 30 de ani, cu o diploma si un loc stabil de munca si cel mai important o familie... copii! O fetita micuta, de 5 ani, cu parul blond si ochii negrii.

Uite vezi subiectivitatea si visul!

Ca vine vorba de vise... M-am trezit aproape plangand! Am visat!... Am visat ca era iarna, era frig si vantul batea necrutator, eram singura si imi era dor de casa, eram debusolata, il cautam pe cel pe care l-am iubit! Cautam un sprijin, un prieten disponibil,  un om "cu timp", un maidanez bland pe care sa-l mangai si alaturi de care sa plang : suntem amandoi singuri, flamanzi, uzi, infrigurati, intr-o lume in care parca nu e a noastra. Nu stiu daca am ajuns cu adevarat sa ma trezesc, cred ca ma aflam in acea stare de reverie, insa stiu ce gandeam" Din nou?! Trebuia sa fie cald! Nu e vara? Unde e soarele? Unde e toata lumea?"

Apoi am adormit la loc.

... Si am visat ca... (in timpul somnului imaginatia mea zboaraaaa in toate zonele posibile si imposibile astfel incat, coerenta de multe ori nu exista), reiau... Eram la munte, era o seara senina si ma aflam pe prispa cabanei fumand o tigara (cum adica, eu? fumat? n-am facut niciodata asta! , nici macar nu am incercat!, frumusetea clipelor si a tineretii nu se masoara intr-o prima tigara fumata in timp ce prietenii tai rad de tine pentru ca esti un "analfabet"in domeniu) , si acum sosesc elementele de incoerenta: asteptam rezultatele primelor examene date la facultate. Nu aveam emotii. Stiu doar ca imi facea o deosebita placere sa stau in lumina difuza a focului de pe pajiste in timp ce ascultam acordurile unui coleg ce chinuia o chitara. Sosesc rezultatele: eram prima in capul listei, adica cea mai mare nota. Urale, felicitari, miros de lemn, adiere de vant, profa ferictita, colegi entuziasmati pe care nu-i cunosteam. Vezi ti-am spus ... nici o logica!  Imi vine sa rad cand ma gandesc la visul meu stupid! Haide recunoaste chiar si tie ti-a furat macar un zambet!  

Adevarul e ca uneori imi place sa fiu incoerenta! Sa incep cu o idee, sa continuu cu alta. Imi dau seama ce ma framnta de fapt.  De cele mai multe ori cuntem incoerenti in fapte, gesturi, vorbe... de ce n-as fi si eu in scris? Imi permit pentru ca este locul in care ma descarc cel mai bine. Ajung la un consens foarte rapid fara prea multe intrebari adresate celor din jur si ne mai ascultand raspunsuri care nu raspund la ceea ce tu tocmai ai intrebat!

Incoerenta sau lipsa de inspiratie! Nu stiu... nu am mai scris de mult... si pentru o perioada nici nu cred ca o sa o mai fac! .... Sper sa revin cat mai curand posibil!