Friday 6 May 2011

Mi-e dor de mare!

”Mi-e dor de mare...
Îmi place la mare că ești curat tot timpul...marea te spală
Nu-i așa că  o să mă ajuți să evadez?
           Mi-e dor de ea!... Daca aș lua in palme un pumn de nisip si as numara toate graunțele tot nu ar fi de ajuns ca sa iți  demonstrez cat de mult ii duc lipsa!... Și imi amintesc perfect ce am facut in primul moment cand am ajuns in Saturn, acum doi ani, cand am fost ultima oara acolo. După ce am lăsat mașina în parcarea hotelului m-am dus să o vad! Doamneee.... aâat de gălăgioasa, atât de udă, nisip, valuri, scoici... lipsea doar o baie imbracat in mare!
„Nu stiu cum... sa iti spun... dar mi-e dor rauuu de mareee
Ard... si ma sting... daca nu plec acum”

        Sti ce imi lipseste cel mai tare?...Nu , nu lenea care te iniunda in momenul in care stai tolanit la soare! Nu, nu baia in mare si valurile de-a dreptul jucause ce te prind pe picior nepotrivit de fiecare data cand ti se sparg in fata si nici multimea galagioasa care se afla in jurul tau si care dintr-o eroare stranie  iîți fură scoicile cele mai frumoase culese dimineața la răsărit... Îmi lipsesesc serile cu lună plină, singură, ghemuită într-o bluză de-a tatei , undeva pe mijlocul plajei. Aș fi putut sta acolo până s-ar fi crepat de ziua ascultând freamătul mării. Ști... acea parte din an când ajung acolo e un moment la regăsirii de sine ...stai și te gândești. Ești doar tu și cu acel tine pe care l-ai lăsat undeva ascuns în nisip, anul trecut. E momentul în care renunți la cuvintele mari și ți le însusești pe cele mici. Nu te mai gândesti la cei din jur, la prejudecăti, la inhibitii...nu ai avea de ce, pentru ca e clipa TA, în care tot ceea ce faci faci pentru tine! Ești și tu odată în viață individualist! Și cu fiecare val care se sparge la țărm îți iei visele la „rost”. Care din cele la care visai anul trecut s-au îndeplinit? ... Și încet ajungi la concluzia ca ai facut atât de multe lucruri în ultimul an încât nu ai ajuns să te bucuri de ele, le-ai considerat niște momente „ordinare” . Ești putin dezamăgit de tine, momente frumoase ca acesta trebuie celebrat cu fiecare reușită, cu fiecare moment în care bifezi înca un lucru pe „lista cu vise”.
              Ai amorțit, tremuri... e puțin rece oricum! Briza mării nu iartă, nu uită, e mereu la datorie. Puțină apă caldă nu strică.... Și apa mării e fierbinte în comparație cu cât de reci îți sunt picioarele... și hotarăști să te plimbi, să te joci  de-a va-ți ascunselea cu bezna în încercarea  de a nu-ți lovi picioarele de pietrele aflate la întamplare pe mal... Acum te gândești la cei din jur, cât de mult îi iubești. Te gândești că ai vrea să le spui parinților tăi că îi iubești și că nu vei putea niciodată să le mulțumești pentru câte au făcut pentru tine până acum  dintr-o dragoste atât de pură și dezinteresată... dar ești prea orgolios să o faci. Îți aduci aminte de prietena ta ce-a mai bună care ți-a spus să nu vi acasă fără un pumn de nisip și o sticlă cu apă din mare. ... Nu ști ce suvenir i-ai putea lua „lui”... te temi ca nu cumva să nu-i placa. Of, școala... oare anul asta ce se va întâmpla? Se va îndeplini visul de anul trecut?... Ar trebui... ai făcut tot ce ți-a stat în putință: ți-ai depăsit limitele, ai învins timpul și ai acceptat că poți face greseli! Ești om.

         ... Cu cât gândurile tale s-au apropiat mai mult de realitate cu atât tu ai ajuns mai aproape de  mulțime. Gălăgie, muzică de sezon,pahare de bere aruncate pe jos, terase arhipline și într-un colt de plajă vezi o gașcă nebună  dansând în jurul unui foc de tabără.  Cu toate că simți că nu faci parte din cadrul acesta , îți iei sandalele în mână și desculț ieși pe o alee ce duce către centru stațiunii. Și pentru un moment te bucuri că există tehnologie și mașinării: tălpiile parcă ți se adâncesc tot mai tare și mai plăcut atunci când calci pe nicipul proaspăt nivelat de un tractor. Acum ești la  destinație.  Încerci să te integrezi.  Nici nu ajungi bine pe strada că ești întâmpinată de un clovn prietenos ce îți face cu ochiul și te roagă sa-i  cumperi balonul în forma de floricică ”inflorită” din două mișcari rapide și grațioase ale mâinilor. Ți-e milă... ști că toată ziua a îndurat o căldură ucigătoare și mai e și simpatic. Nu ai putut evita culoarea ochilor lui de-un albastru marin superb!  Mai vizitezi câteva bazare și, ca și cum ai fi purtat din nou un dialog interior, ești de acord să te întorci la locul tău abandonat de pe plaja.
Valuri...
Lumina lunii...
Freamăt continuu...
Nisip fin ...
           Ți-e somn și fără să-ți dai seama ațipești. E cea mai dulce clipa din ziua de azi! Nu ști daca ești într-un basm sau lumea în care traiești a fost fermecată când visezi că te aflii în cel mai frumos castel pe care l-ai construit tu vreodată... dar ești trezit pe primele raze de soare !? Când a trecut timpul? ... Nu mai conteaza, deocamdată ești în paradis, și vei avea toată ziua timp să te gândești la tot ceea ce te frământă cu adevarat. Ști că seara ce tocmai a trecut ți-a lăsat multe răspunsuri... trebuie să găsești doar întrebarea potrivită...  Meriți o baie rece de înviorare sub ” clar de soare”. E bine... puțin rece... dar e bine! Nici chiar teama de meduze nu își are sensul în acel moment. Marea e atât de liniștita încât pare a fi un lac imens. O dă de gol doar briza ce adie slab printre zulufii încă uscați.
Marea.... marea... marea...
„Nu-i așa că o să mă ajuți să mai visez... ?” 


No comments:

Post a Comment