Mesaj catre genetarii...

       E sambata seara. Hainele sunt pregatite pe umeras: nelipsitii blugi si camasa calcata de mama, dar deocamdata machiajul primeaza fetelor! Linia subtire trasata cu un creion dermatograf, rimelul uns pe gene cu grija si luciul de buze discret... ne dadeau o stralucire aparte! Ne pregateam pentru una din petrecerile saptamanale as putea spune ... petrecerea de majorat!

       Am fost si poate inca mai suntem generatia care credea ca un tricou personalizat poate fi cel mai frumos dar...era un cadou sentimental plin de culoare si, poate, prelucrat cu nepricpere dar, era facut de noi! Eram convinsi ca fiecare dintre noi merita sa se simta special la 18 ani...!

         Am luat parte la nu mai putin de 3 petreceri surpriza si inca imi amintesc perfect micile minciunele pe care le spuneam surprinsilor ca sa cada in capcana fericirii! Ne simteam impliniti de fiecare data cand planul era dus pana la capat de o “echipa” de prieteni uniti , iar in final tot ceea ce conta era ca adrenalina data de emotia unui lucru facut bine ne facea sa ne simtim euforici si plin de energie! Insa magia se dezlantuia intotdeauna ma miezul noptii… sti tu … ca in fiecare basm, cand se auzeau primele acorduri de la piesa care a marcat aceasta generatie … doi, trei siiii “Am doar 18 aniiii… sunt NEBUN, IUBESC, si nu am bani…. Nimeni nu-mi sta in drum, am soseaua mea doar pe un singur sens, NE VA DUCE UNDEVA” . Incaparea parea prea mica pentru fiecare “nebun”care sarea in sus si canta alaturi de sarbatorit . Toata acea nebunie era contagioasa, nu puteai sa-I rezisti…

         Noi eram cei care ne indragosteam printr-un dans, o atingere si un sarut. Eram cei care in excursii puneam mancarea la un loc si ascultam muzica la niste boxe improvizate pe veranda cabanei, in timp ce cautam adevaratul  trisor la carti! Si noptile erau atat de lungi atunci cand stateam 6 persoane intr-un pat si radeam de cele mai stupide lucruri, cand intr-o vreme o voce autoritara  facea “repatrierea” catre paturile noastre, fara prea mult success.

       Ce  legatura este intre ghietarul Scarisoarei, briza Bicazului, soarele cald de toamna undeva in munte , vantul rece si fulgii marunti de zapada  cazuti candva in Homorod?  Noi , cei care am luat parte la toate acestea am reusit sa legam diferite parti ale tarii si sa le impletim cu anii nostrii de liceu!

      Am fost cei care am crezut in prieteni adevarati , chiar daca nu erau nici pe departe imaginea plina de zambete false pe care noi o vedeam, insa aveam increderea in omaneni!

      Flirturile timide de pe coridorul scolii , curiozitatea lipsita de rautate a colegilor de clasa si cateva priviri patrunzatoare intensificau sentimentele inzecit, iar unii dintre noi am avut curajul sa spunem ceea ce simtit doar dupa terminarea liceului, iar asteptarea nu a fost in zadar.

      Am fost cei care am avut rabdare sa ascultam sfaturile “mamei de la scoala” si am reusit ceva ce putini liceeni reusesc… sa ne lasam iubiti de un professor, iar o data pe an, de 1 Aprilie clasa era in sarbatoare! Totul pornea de la un “complot" apoi urmau  lacrimi, rasete, tort, laude, poze  si reuseam rapid sa uitam de ora de romana in care ne aflam!

     Noi nu regretam nimic din ceea ce am facut.

     Noi suntem cei care am trait din plin anii  de liceu.

     Noi suntem cei care am cautat bucuria in lucruri marunte.

     Noi suntem cei care credem ca prima dragoste, cea din liceu va ramane mereu agatata de noi, amintindu-ne de acele vremuri.

     Noi suntem cei care mergeam la cinematograf in ajunul Ajunului Craciunului , iar cinema-ul era inchis:)).

     Noi acei 300 de elevi care la terminarea banchetului plangeam  pe versurile celebra ale lui Florin Bogardo si ale Stelei Enache “Ani de liceu”, urmata de “Dupa ani si ani” (Compact)  se imbratisau indiferent daca se cunosteau sau nu! Ne parea rau… regretam ca nu vom mai apuca sa fim impreuna in aceiasi formula plina de viata, inocenta si nebunia! Insa ne-am promis ca “Dupa ani si ani ne vom intoarce!..”.

     Noi…

     Dar voi, voi generatia de astazi care inca va tociti coatele pe bancile liceului ati reusit sa traiti macar jumatate din ceea ce am trait noi?

     Stiti sa va bucurati de viata asa cum am facut-o noi?

     Stiti sa plangeti la fel cum am facut-o noi? Ati reusit sa va vibrati la un cuvant, un vers, un cantec?

     Vedeti ceva printe  fumul etnobotanicelor, in timp de savurati cu pofta pafar dupa pahar vodka, pana ce nu mai stiti de voi?

     Da… voi… voi cei care  nu mai credeti in emotii si care mergeti la o petrecere pentru simplul fapt ca “avem de baut”!

     Voi fetelor care va plangeti mereu de aspectul vostru fizic si nu sunteti atente ca langa voi a-ti putea gasi prima voastra dragoste, care nu a remarcat colaceii din talie sau cele cateva puncte rosii de pe fata, ci va avea in fata fata sigura pe ea simpatica si plina de viata pe care de mult o astepta!

      Voi fetelor cu un aspect fizic pe care multe dintre noi il viseaza… voi care va bateti joc de trupurile voastre inca de pe bancile scolilor generale.

      Voi cei care criticati lectura ca o forma de “prostie si toceala”, si nu puteti trece de prefata unei carti pentru ca va plictisiti.

       Noi… suntem generatia care va propunem nu sa faceti ce am facut noi, va propunem sa fi-ti mai buni ca noi, sa evoluati nu involuati si sa  ne dati motive pentru a fi mandrii de voi!

       Vreau sa cred ca ceea ce am vazut in ultimele luni/ultimul an e doar o iluzie de prost gust, iar gandurile mele vor fi aspru criticate si contrariate de voi!

       Tin sa precizez ca nu am nici o problema cu alcoolul, tigarile, muzica de proasta calitate, fetele care si-o trag din frageda pruncie , imaturitatea de prost gust s.a.m.d., insa toate in exces, intr-o opulenta majora ma scarbesc, ma revolta si ma trimit undeva in anii mei de liceu, atunci cand toate acestea existau insa nu la un nivel atat de ridicat. Atunci puteai face “haz de necaz” intr-un sens pozitiv si distractiv, insa acum observ ca toate atitudinile gresite sunt asumate cu o foarte mare seriositate si cu multa prostie, fara a reflecta asupra consecintelor!

      Dragii mei colegi de generatie, dragii mei colegi de liceu, “revolta” aceasta interioara m-a ajutat sa-mi dau seama cat de mult va simt lipsa! Mi-e dor de voi, de fiecare in parte … insa tot ceea ce pot face acum este sa va transmit toate cele bune (in caz ca a-ti citit acest mesaj) ! Ma bucur enorm ca am avut prilejul sa ma maturizez alaturi de voi! Impreuna am batut un ritm, am scris un vers, am trait o simtire  … ca intr-un cantec, cantecul generatiei noastre!

                                                               Cu mult drag, a voastra , Coco!